Scrisoare către profesori…

Dragi profesori,

Pentru a înţelege această scrisoare în toată profunzimea ei, este necesar un autoreglaj din partea fiecărui profesor. Doresc din suflet, ca începând din acest moment, să ieşiţi din mintea dumneavoastră, să nu mai gândiţi, să lăsaţi procesele gândirii şi judecăţile să doarmă, să uitaţi pentru câteva minute tot trecutul dumneavoastră. Deveniţi, pentru câteva momente, o nouă persoană.

Activaţi empatia, compasiunea şi măriţi nivelul de implicare sufletească
(emoţionala) pentru un efect optim.

Vă aştept….1 minut.

Acum puneţi-vă în papucii unui psiholog care este aşezat pe scaunul lui de la birou, relaxat şi este gata să asculte vorbele unui student(trecut prin cele 12 clase), despre faptul că, după părerea lui, şi-a dat seama ce se întâmplă.

Cu grijă scriu aceste cuvinte, pentru că vreau să păstrez o relaţie de interdependentă cât mai curată între mine şi voi.

Sincer, mă simt frustrat, pentru că în aceşti doisprezece ani de viaţă, şcoală, sistemul de învăţământ, profesorii nu m-au învăţat decat 3 lucruri: să memorez, să reproduc ce am memorat şi să mă supun autoritaţii. Mai pe scurt, am devenit un model de sclav. Am învăţat de la voi că e bine să “învăț” cât mai mult, ca să ajung departe. Departe însemnând să am un job si o familie. Aceasta este programarea, acesta este tiparul, acestea sunt standardele. Dacă mă supun standardelor, am garantat o viaţă de la decentă în sus. Totul este bine şi frumos, iau note mari, memorez, reproduc pe hârtie, memorez, reproduc oral, memorez si iar reproduc ca după un an să uit totul. Nu am voie să gândesc, să inovez, pentru că mi se bagă cartoful, necurăţat,în gură!

În clasa a II-a, a III-a sau a VI-a, când mi-am făcut curaj și am spus ceva, din mine, din imaginaţia mea, colegii au râs de mine iar dumneavoastră aţi râs împreună cu ei ca fiind ceva nesemnificativ. Dar dumneavoastră nu aţi ştiut că lumea mea, firava şi în plină dezvoltare de atunci, s-a zdruncinat cu totul! De atunci, din acel moment, probabil că nu am mai zis nimic niciodată până la facultate. Sau dacă am zis, pumnul în gură tot l-am primit. De ce l-am primit? Pentru că nu a existat empatie. De ce ? Pentru că mintea nu ştie ce înseamnă empatie, ea are multe cunoştinţe şi se mândreşte cu asta. Ego-ul se umflă în pene pentru că ştie că este dotat cu multe cunoştinţe! Astfel, dragă profesore, identificându-te cu mintea plină de raţionamente încurcate bolnave(mintea colectivă trecută prin atâtea generaţii), nu ai mai ţinut cont de mine, micul elev care din imaginaţia mea bogată am spus o “prostie”. Nu ai mai avut energia care putea să-ţi ofere acel spaţiu interior de a te gândi că poate mi-au trebuit 4 zile să-mi fac curaj şi să o spun cu glas tare. Şi atunci eu ce să cred? Că de fapt, părerile mele sunt numai “prostii” şi că de acum înainte, cel mai bine pentru mine, ca să nu mai sufăr, este să memorez alte păreri ai altor oameni(poeţi, artişti, genii). Şi atunci e bine. M-am programat. Te simţi şi tu bine că m-am “cuminţit”, că “învăţ”, deci că s-a adăugat încă un mic sclav pe lista ta cu care te vei mândri la alţi colegi de ai tăi şi eventual la părinţi.

De ce oare profesorii sunt din ce în ce mai duri şi nepăsători pe măsură ce elevul creşte? Se zice că profesorii de la liceu sunt mai severi decât cei din generală, iar celor de la facultate nu le mai pasă de studenţi deloc. Intră în clasă, îşi fac treaba şi gata. Nu oare pentru că elevul începe să se înveţe să fie şi mai sclav, şi mai programat, şi mai înfundat în realitatea faptului că lumea e rea, nepăsătoare şi viaţa e grea? Profesorul ştie că aşa evoluează elevul aşa că este pregătit dinainte. De aceea devine şi elevul dur, insensibil, indiferent şi rău! Normal că devine din ce în ce mai rezistent la palme din ce în ce mai puternice. Este ca o pregătire, pentru ca mai încolo să devină şi el la fel, şi mai rău dacă se poate! Este o crimă ce se întâmplă în acest sistem! De ce să se deterioreze natura umana în halul ăsta?

Vreau să vă mărturisesc că după jumătate de an de introspecţie, mi-am dat seama că sunt condus. Eu nu-mi conduc propria viaţă. Sunt manipulat şi condus de societate. Condus de standardele impuse de părinţi şi profesori carora, din păcate, şi lor le-a fost “spălat” creierul pe măsură ce au crescut. Asta se numeşte programarea socială. Slavă Domnului că m-am trezit!

Atâţia copii suferă din cauză că profesorii lor nu îşi au problemele de ordin psihologic rezolvate. Iar copiii dau vina pe ei înşişi şi uite aşa se încuie câte o comoară cu potenţial uriaş în interiorul lor.

Jur, acum, ca îmi pare rău pentru tine că eşti aşa. Şi tu ai fost mic prichindel care a trecut prin acest sistem de învăţământ. Şi tu ai avut sau încă ai dramele tale care lasă urme. Lasă răni adânci. PROBLEMA este că aceste răni adânci, din umbra ta, creează proiecţii pe “ecranele” tinerilor din ziua de azi. Şi astfel îi răneşti şi pe ei, în mod inconştient. Păcat că acele teste psihologice de care dai, pe parcursul “drumului” de a deveni profesor, nu sunt mai elaborate, mai pătrunzătoare.

VOI, PROFESORILOR, TREBUIE SĂ FIŢI SĂNĂTOŞI MINTAL ŞI SUFLETEŞTE PENTRU A PUTEA EDUCA SĂNĂTOS.

Şcoala educă. A educa înseamnă a învăţa din interior. Viaţa este mult mai mult decât memorarea. Memorarea mecanică trebuie combătută. Ea este bună numai copiiilor de 5,6,7,8 ani care nu au complet dezvoltate funcţiile şi procesele gândirii, memoriei şi percepţiei.

Dragi profesori de matematică şi de profil real, impuneţi memorarea logică! Dacă pentru voi totul este atât de logic, clar şi simplu, spuneţi şi elevilor asta. Explicaţi de 5 ori dacă este nevoie, întrebaţi FIECARE elev dacă a inţeles, chiar dacă merge greu!(luați-o ca pe un pont, pentru că am fost şi eu elev şi cunosc starea generală din bănci) . Până la urmă dumneavoastră aţi decis să fiţi profesor, de ce nu încercaţi să fiţi cel mai bun şi motivant din şcoală? Adoptaţi noi strategii de a explica teorii şi formule. INOVAŢI! Înainte de toate impuneţi motivaţia şi abia apoi exact ceea ce trebuie învăţat. Vorbiţi despre matematicieni/fizicieni/chimişti/informaticieni renumiţi. Încercaţi să creaţi o conexiune profundă cu copilaşii/elevii/studenţii voştri. Asta este pasiunea voastră!(sau nu e..??) Împărtăşiţi-o! Povestiţi elevilor voştri cum aţi ales această disciplină. Fiţi cât mai umani. Lăsaţi deoparte autoritatea. Când credeţi că aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă, şi vedeţi că încă sunt elevi care nu învaţă la materia voastră, de abia acelora sa le puneţi 2 sau 4 (ce notă mică vă caracterizează). În acel moment nu băgaţi în seamă mintea care izbucneşte în etichetarea şi judecarea acelor elevi. Dar nu încetaţi, vorbiţi cu ei…
În fiecare zi străduiţi-vă să fiţi un profesor mai bun! Dacă simiţi că nu asta este vocaţia dumneavoastră, atunci ieşiţi din învăţământ. Luaţi-o la sănătoasa!

Dragi profesori de limbi străine, vreau să vă spun că după opt ani de limbă franceză, nu ştiu mare lucru. Ştiu doar să citesc şi să zic: “Bonjour”, “Je m’appelle Costel”, “Comment t’appelle tu?”, “Je cava bien”, şi “Je suis 20 ans”, ATÂT! De aici se poate concluziona că nu prea mi-a plăcut, dacă nu s-a lipit , deci “nu e de mine” limba franceza.

Acum 2 săptămâni am început să ascult muzică franțuzească, şi fără să vreau a început să-mi placă. Nu-mi vine să cred faptul că urechile mele sunt înduioşate şi vesele atunci când o ascult pe Alizee sau muzică tradiţională franțuzească. La fel s-a întâmplat şi cu limba italiană. Deja am început să învăţ SINGUR această limbă. Îmi plac şi tradiţiile Italiei. Acum vreau să învăţ franceza pentru faptul că sună frumos şi-mi place şi normal, sigur îmi va fi de folos!

Acum vreau în mod natural să învăţ! Pentru că aceste limbi sunt frumoase! Nu pentru că voi avea nevoie de ele. Acestea sunt doar 2 exemple! Am început AUTOEDUCAREA!

“Nu am vrut ca educaţia mea să stea în calea învăţăturii mele!”

DUPĂ 12 ANI DE “ŞCOALĂ”, AM ÎNCEPUT AUTOEDUCAREA PENTRU CĂ NUMAI AŞA POT SĂ MĂ EDUC CU ADEVARAT!

Doamnelor şi domnilor profesori de limbi străine, sfatul meu (în cel mai umil mod) este să începeţi prin a motiva elevii să le placă limba respectivă. Înainte de toată gramatica şi acele texte plictisitoare din manual, puneţi-le muzică, prezentaţi-le tradiţiile ţării respective. Vizionaţi împreună filme. Modul natural de a învăţa este de la general la particular. Întâi şi întâi prezentaţi totul în ansamblu, apoi treceţi la amănunte. Dacă din prima le scrieţi pe tablă gramatica grea a limbii respective, păi NORMAL CĂ INTERVINE PLICTISEALA! Şi de aici note proaste deci “elevi proşti care nu învaţă” sau “elev fără respect faţă de profesor”!
Dacă aceasta este vocaţia dumneavoastră, de profesor, daţi tot ce este mai bun din voi fără prejudecaţi!

Memorarea este bună dar numai în cantităţi mici. Nu trebuie ca tot învăţământul să se rezume la memorare. Practic cel mai bun elev din clasă ştie să memoreze cel mai bine. Laudele îi aparţin. Este cel mai bun sclav din clasă! Şef de promoţie? Sclavul numărul 1!

Unde sunt profesorii care predau despre inteligenţă emoţională? Unde sunt aceia care explică elevilor ce este personalitatea umană şi cum funcţionează ea? Despre hobby-uri, despre afaceri online şi offline, pentru a-i pune pe elevi pe picioarele lor financiar şi nu să devină sclavii unor bănci sau al unor companii multinaţionale. De ce să-mi vând sufletul pentru traiul unei companii care oricum, este efemera?

Viaţa este mult mai mult decât situaţia de viaţă. Şi asta ne-o dovedeşte realitatea faptului că există bogaţi nefericiţi şi săraci fericiţi în acelaşi timp!

Voi compuneţi acest sistem. Schimbarea începe de la voi, apoi la noi, şi de la noi, mai departe.

Schimbarea dumneavoastră face posibilă schimbarea a sute de generaţii.

Schimbarea mea a dus la realizarea acestei scrisori!

Dragi profesori, vă compătimesc şi vă susţin în acelaşi timp, din toată inima să schimbaţi acest sistem corupt. Aveţi grijă de elevii voştri. Ei reprezintă o mică/mare responsabilitate pentru voi. Gândiţi-vă la voi, când îi învăţaţi pe ei.

Ei vă vor conduce!

“Fiţi voi schimbarea ce vreţi să o vedeţi în lume”- Mahatma Ghandi

Cu respect, elevul vostru

Reclame
Lasă un comentariu

65 comentarii

  1. Educatia mereu a fost in urma cu vremurile, in orice tara sistemul este condus de oameni batrani, iar acest lucru si-a pus amprenta, metodele mereu sunt invechite, educatia este de tip industrial, nu personalizata. Iar profesorii mediocrii si fara har, ganditi-va ce bataie si umilitnta gratuita au mancat 100 de ani 10% dintre baieti care sunt dislexici si aveau probleme sa citeasca si sa scrie.

    Alta minciuna gogonata a sistemului, este ca rezultatele elevilor sunt proportionale cu efortul, cea ce este fals, inteligenta este in mare parte genetica.

    Este adevarat ca daca profesorul nu este autoritar o parte dintre elevi vor fi si mai razvratiti, dar acea autoritate dura va strivi alti elevi nevinovati prinsi intre un razboi care nu este al lor.

    Răspunde
  2. AdiJapan

     /  15 mai 2012

    Bogdan, ai dreptate în mare măsură. Școala actuală se bazează prea mult pe memorare și prea puțin pe creșterea capacității de raționare. Materiile sînt organizate într-o manieră scolastică, de Ev Mediu. Vezi teoria bățului de chibrit peste tot, scheme care să ajute la a memora ceva, nu la a înțelege. Copiii nu sînt încurajați să fie creativi, să pună ei înșiși întrebări, să-și exploreze curiozitatea. Plăcerea de a învăța este înlocuită cu obligația de a învăța. Școala, în loc să hrănească și să sporească dorința nativă de cunoaștere pe care o au copiii, ajunge s-o nimicească. Sigur, există și multe excepții de profesori capabili să inspire copiii, există și copii care devin imuni la unele defecte ale sistemului de învățămînt. Dar astfel de profesori și astfel de copii n-ar trebui să fie excepția, ci regula.

    Iar situația este aceeași în toată lumea, doar puțin mai bine în unele țări decît în altele. Uite și ce spune Ken Robinson despre problema asta:

    Acum se pune o întrebare. Perfect, ai pus degetul pe o mare problemă. Dar ce faci TU ca să contribui la rezolvarea ei? Dacă vei fi profesor, ce vei face pentru elevii tăi? Dacă vei fi părinte, ce ai de gînd să faci pentru copiii tăi? Dacă vei fi politician, ce vei face pentru învățămînt? Și în general, dacă vei avea o cît de mică putere de a schimba ceva în modul în care sînt educați copiii, ce vei face?

    Părerea mea e că trebuie pornit de la a defini ce este școala și care e scopul ei. Vom afla atunci ce trebuie schimbat și în ce direcție, cum trebuie organizată școala, ce materii trebuie predate și prin ce metode, ce relație trebuie să existe între elevi și profesori etc. Ne vom da seama atunci că la orele de fizică elevii trebuie neapărat să facă experimente, că în școală trebuie să se facă și lecții de dans, că îndoctrinarea religioasă nu are ce căuta în învățămînt, că la orele de limba română copiii trebuie să învețe nu atît teorie gramaticală cît despre adevărata comunicare, că avem nevoie de lecții de gîndire rațională, lecții de circulație rutieră, lecții de protecția mediului, lecții de utilizare responsabilă a internetului, lecții de comportament civilizat etc.

    Școala a rămas în urmă față de nevoile societății și astfel trage societatea înapoi. Dar nu ajunge să constatăm asta. E nevoie de acțiune concretă.

    Răspunde
    • Ce fac eu… ce ar trebui facut. Schimbarea incepe cu tine insuti si nu se termina niciodata, in sensul ca niciodata nu are rost sa te apuci sa ii schimbi pe ceilalti. De care schimbare e vorba: trebuie sa facem un efort sa vedem situatia de ansamblu. Trebuie sa gandim cu capul nostru, si nu sa preluam afirmatii/negatii auzite de la tv sau de la altii. Trebuie sa refuzam sa luam de bun tot ce ni se spune „de sus”. Intrebati-va in sinea voastra daca ce ati primit ca informatie poate fi adevarat, daca va foloseste cu ceva, daca nu cumva pierdeti vremea umplandu-va de bagaj informational care nu va ajuta. Suntem pe acest pamant ca sa punem abilitatile noastre in slujba celorlalti.

      Răspunde
  3. Bogdan Mihail

     /  15 mai 2012

    Pana la urma, aceasta scrisoare vreau s-o priviti exact ca pe o scrisoare!
    Este doar o scrisoare!

    Daca ma voi gandi sa schimb ceva, eventual, o voi face dupa planul, analiza si deciziile mele. Deocamdata este doar o scrisoare care pune problema invatamantului intr-un alt sens. Din persectiva unui student care a trecut prin cele 12 clase.

    Si pana la urma: „Schimbarea dumneavoastră face posibilă schimbarea a sute de generaţii.”

    De la profesori trebuie sa inceapa…

    Cine stie poate ma fac profesor de psihologie :))…nu stii unde te duce viata 🙂

    Răspunde
  4. Nicu

     /  15 mai 2012

    Felicitari pt scrisoare 😀

    Răspunde
  5. Un nimeni

     /  15 mai 2012

    „Vrei sa schimbi lumea ?
    Intreaba-te daca se merita !” (Bitză)

    Răspunde
    • Bogdan Mihail

       /  15 mai 2012

      M-am intrebat.

      Vrei sa stii si raspunsul? 🙂

      DA!

      Pentru ca altfel nu ma simt barbat, Bitza!

      SI nu TOATA LUMEA! Lumea din jurul meu. Pentru ca asta este rolul meu.

      Rolul tau care e?

      Răspunde
    • Cine poate sa-si imagineze o lume mai buna se va stradui sa gaseasca o cale de a infaptui aceasta.

      Răspunde
  6. Foarte bine venită această scrisoare, acum, la începerea noului an universitar.

    Răspunde
  1. Scrisoare catre profesori | billy.ro blog
  2. Scrisoare catre profesori | Blogu' lui Vlad

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: